Gica Petrescu

Gica Petrescu a fost si este in continuare considerat cel mai mare cantaret roman din toate timpurile. S-a nascut la data de 2 aprilie 1915 in Bucuresti, intr-o familie de oameni cultivati. Tatal sau a urmat studii superioare la Geneva iar mama sa si-a petrecut tineretea la Paris, fiind o buna cunoscatoare a pianului. Aceasta l-a invatat de mic pe Gica limba franceza si l-a initiat in lumea muzicii, mai intai punandu-l sa cante la pianul din casa iar in primii ani de scoala, dandu-i lectii de pian.

Urmeaza cursurile Liceului Gheorghe Sincai, in acelasi timp cantand intr-un ansamblu scolar, la chitara si vocal. Prima data urca pe scena la varsta de 15 ani, cand este descoperit de compozitorul Ion Vasilescu, care il duce la Radio, unde canta alaturi de pianistul si dirijorul Iulian GHinda. Mai apoi, urmeaza cursurile Facultatii de Drept dar numai timp de 2 ani pentru ca, in urma sfatului dat de tatal sau, renunta la facultate in favoarea muzicii.

Primul contract propriu-zis in calitate de solist l-a avut la gradina restaurant Princiar din Bucuresti, alaturi de maestrul Fanica Luca. La varsta de 18 ani este angajat oficial ca solist vocal la un local de lux occidental.

Ulterior, artistul incepe sa inregistreze pe placi de patefon pentru casele de discuri Columbia, Odeon, His Master's Voice, producatori celebri ai acelor vremuri. In anul 1937 il intalneste pe marele muzician Dinu Serbanescu, datorita caruia descopera ca romanta este genul care i se potriveste in totalitate si activeaza ca solist in celebra Orchestra de Jazz a acestuia. Anul urmator, artistul incepe o colaborare cu casa de discuri Electrecord, care va tine mult timp, inregistrand cantece de muzica usoara, romante, cantece populare dar si cantece de petrecere. In anul 1939 este invitat in Germania, intr-un turneu de inregistrari, iar in urmatorii 5 ani canta pe scena teatrelor Gioconda si Savoy din Bucuresti.

Mai tarziu debuteaza si ca actor pe scena Teatrului Comic, realizand un turneu de 70 de zile prin tara cu spectacole precum: "Frate cu dracul" si "Luna stie, dar nu spune, turneu care ii creste popularitatea in tara. In anul 1946, cu cantecele "La margine de Bucuresti", "Suflet candriu de papugiu" si "Costica, Costica" a reusit sa-l impresioneze pe marele violonist Yehudi Menuhin, pentru care a repetat de trei ori melodia "Costica, Costica".

In anul 1960 apare in emisiunile televiziunii romane iar in anii urmatori are doua turnee importante, unul de doua luni la Paris, alaturi de Stela Popescu si Mircea Crisan iar celalalt in Israel, alaturi de Florin Piersic si Doina Badea. Binecunoscutele slagare: "Casuta noastra", "Uite-asa as vrea sa mor" sau "Du-ma acasa mai tramvai" le inregistreaza la Electrecord intre anii 1966 si 1971. In perioada 1993-1995, compozitorul si muzicologul George Sbarcea scrie cartea biografica Viata si cantecele lui Gica Petrescu, in baza caietelor, albumelor si fotografiilor stranse de catre tatal artistului.

La varsta de 84 de ani, Gica Petrescu semneaza un contract de inregistrare a 3 CD-uri cu cele mai frumoase melodii cantate de-a lungul carierei sale. In anul 2003, artistului ii este inmanata la Palatul Cotroceni de catre presedintele Ion Iliescu, distinctia "Steaua Romaniei in grad de cavaler". In urmatoarea perioada, artistul se imbolnaveste si se auto-izoleaza, permitand doar celor apropiati sa il viziteze iar in anul 2006, Marius Tuca ii dedica in Jurnalul National o Editie de colectie.

Pe plan personal, artistul a fost casatorit timp de 34 de ani cu scriitoarea Cezarina Moldoveanu, dupa moartea acesteia, Gica refuzand mult timp sa sustina spectacole. Din pacate, in dimineata zilei de 18 iunie 2006, Gica Petrescu se stinge din viata, zi in care urma sa ii fie decernat un premiu special in cadrul galei "Premiile muzicale Radio Romania Actualitati".